Nu știu alții cum sunt, dar eu… când mă gândesc la viața mea…
Parcă îmi vine să fac bilanțul, deși știu bine că viața merge încă înainte și nu sunt neapărat la capătul drumului.
Dar bănuiesc că am ajuns la acel moment ciudat, când… vrei, nu vrei… înscrii în agendă o întâlnire cu tine însuți, și… odată înscrisă negru pe alb, știi că trebuie să o pregătești cu seriozitate.
Știi că unele lucruri nu sunt cum ar trebui să fie, dar asta nu contează. Știi că unele lucruri nu sunt cum ai vrea tu să fie, iar asta contează. Momentul acesta cică se cheamă “midlife crisis”. Și cică e o etapă indispensabilă pentru a evolua.
Și se pare că toată lumea trece prin ea, cu doar câteva exceptii, cei inconștienți și cei extratereștri.
Și cum eu nu sunt nici una, nici alta… (mă rog, sper) iată că am înscris în agendă o întâlnire cu mine însămi, săptămâna viitoare. Cică să facem bilanțul și să tragem concluzii pertinente.
Probabil, pe vineri, așa… în orice caz, după întâlnirea cu medicul meu ginecolog, care a hotărât, inopinat și neașteptat, ca urmare a vremurilor Covidate, să își înceteze activitatea la 31 decembrie a acestui an.
Lumea meditează despre sensul vieții. Lumea ia decizii înțelepte. Chiar dacă mie nu îmi convine că mă lasă baltă Christine, după atâția ani… După ce a adus pe lume copiii mei, adevărate minuni intergalactice. Și chiar dacă e destul de departe, zic eu, de vârsta pensionării, e viața ei.
Și când vine vorba de viața altora, din două una… Ori acceptăm deciziile pe care le iau, în speranța că nu se înșeală. Ori o luăm razna.
Așa că ne vom revedea joi dimineață, îmi va încredința dosarul meu de pacientă – sunt curioasă să văd tot ce a notat în el de peste 25 de ani – și ne vom lua la revedere.
Cu tristețe în suflet. Cu nostalgie. Cu tandrețe.
Așa cum faci, ori de câte ori te desparți de oameni care contează, care te știu de-o viață și cu care ai avut multe momente forte în comun.
Christine îmi spunea la telefon că s-a gândit mult, mult de tot. Zile în șir… până când sentimentele s-au decantat și o decizie – nici simplă, nici evidentă – a ieșit la suprafața conștiinței sale, fix precum untdelemnul.
Viața e scurtă, deși nu pare. Și toate momentele pe care le petrecem făcând sau fiind altceva decât ceea ce ne dorim cu adevărat, sunt momente pur si simplu i-ro-si-te.
Pe care, cică, nu ni le dă nimeni înapoi.
Amalia