Cu inima ghemotoc, fără regrete, îmi scrii că-ți lipsesc. Încă.

Între noi, adevărul. Și Toamna.

Cu inima ghemotoc, fără subiect și predicat, îți răspund. Încă.

Adevărul dintre noi aduce Toamna,

oricât ne-am dori o vară etern solară.

Făcute fâșii, cioburi, bucăți, frânturi, așchii, zdrențe, confetti, praf și pulbere…

conversează inimile noastre, ghemotoc de vii.

Iar între noi, viitorul… așteptând pe tăcute sfârșitul acestei conversații.

Fără alte cuvinte,

de prisos așternute pe o hârtie aruncată ghemotoc.

Amalia