By night

My darling,

Ne-am revăzut.
Repet, ne-am revăzut, după aproape 32 de ani.
Magic.

Evident, ești neschimbat, în continuare e frumos la tine în brațe.
Evident, am reluat conversația noastră ca și cum ieri-alaltăieri ne-am fi despărțit.
Evident, m-am holbat – nu sună frumos, dar acesta este cuvântul potrivit – non stop la tine.

Tu conduceai, eyes on the road, iar eu te fixam nepoliticos, de fericire și de teamă ca nu cumva să mă uit în altă parte și să dispari.

Am reușit de te-am convins să vii să mă regăsești la hotel. Helen House**** în Măgura, splendid. Serviciu impecabil, personal recepție adorabil. Tu mi l-ai recomandat, ai avut dreptate.
Mă aflam la doar 37 de km, după doar 32 de ani.
Muncă de convingere îndelungată, dar la 02h noaptea ai venit.
Curiozitatea sau dorința au fost mai puternice.

Jos, în hotel era petrecere de 8 Martie, se auzea muzica până în suita mea la etajul 4. Oricum, nu aș fi putut dormi.
Bacău by night, alături de tine… ploua.

Statuia lui Bacovia e în același loc.
Era frumos.

După care, ne-am parcat la un fel de belvedere, în zare luminile orașului.

Știu că am vorbit despre o mie de lucruri.
Și știu că aveam un îndemn permanent să te ating.

Însă doar mâinile noastre s-au regăsit febrile și neastâmpărate.

Între noi, o dorință densă și pufoasă.

Opacă precum o pastă liantă.

Diafană, căci timid dezvăluită, oarecum cu neîncredere.

Și după mai bine de două ore petrecute împreună, în drum înapoi spre hotel, mi-ai spus ceva foarte tandru.
“Mă bucur sincer să te redescopăr”.

Deci, Consigliere, dacă citești, ai avut dreptate.
Fusesem o avalanșă de care trebuie să te adăpostești.
Un torent de munte învolburat și dând năvală într-un râu de câmpie.

Riscam să rup diguri, temeinic edificate în timp.

Înțeleg mai bine distanța pe care mi-ai impus-o uneori.
Deși, adevărul este că avalanșele sunt rare, și e oarecum păcat să nu le admiri.

Și apoi?
Astăzi ești prins cu 8 Martie până la prânz…
Eu sunt ocupată cu foștii colegi, cu începere de la prânz.
Cică ne vom auzi.

Amalia