Mousquetaires, tous pour un et un pour tous!
Trebuia să mă văd aseară cu Cath, una din cele patru Mousquetaires, sora mea mai mare…
A anulat deja de dimineață, spunându-mi că nu e în stare, că e deprimată, că nu ar fi o companie plăcută și mai ales că nu ar vrea să îmi tulbure această nouă vrajă de pe norișorul meu roz.
Ah, nu v-am spus?
Cred că mă îndrăgostesc încet dar sigur de un cowboy magnetic, un pic bad-boy, cu cizme din piele de crocodil, care poartă pălărie chiar și după miezul nopții, îmi aduce flori, scrie poezii și conduce un Mustang Big Dog.
N-am timp de detalii acum, că nu e despre mine, dar promit să vă povestesc.
Să revin la Cath… nu i se întâmplă nimic ieșit din comun, i se întâmplă doar viața, cu ale ei lucruri… frumoase și urâte, vesele și triste.
Soț plecat de acasă, după 30 de ani și 3 copii, pentru o altă femeie, nici măcar cu mult mai tânără, mai frumoasă sau mai zveltă.
Menopauză, o formă acută, care distruge până și ultima speranță de feminitate seducătoare.
Un amant care tocmai a devenit bunic, și care… Covid + lipsă de cojones + nepot = se îndepărtează încet, dar sigur.
Fiică în depărtări, mai precis în Australia, cu tot cu nepoțel pe care trebuia să îi viziteze de Paște, dar s-a covidat totul.
Ș.a.m.d.
În sine, nimic ieșit din comun, doar rutină.
Dar atât de greu de încasat în aceste vremuri ciudate, care ne așează zilnic la masă cu noi înșine, mai ales dacă suntem singuri.
Cath e un suflet generos, tandru, plin de bunătate.
Merită ceva mai bun de la viață.
N-am respectat dorința ei de a anula întâlnirea noastră.
Ce-i drept, nu am mai adus șampania ca să sărbătorim primul meu rodeo…
Dar m-am dus la ușa ei, am sunat.
Când a deschis, doar ne-am luat în brațe și a fost destul.
Asta ne lipsește tuturor, mai ales acum.
Acea căldură omenească… de care avem atâta nevoie, cu toții, indiferent de cum arată viața noastră.
Cineva care să ne ia de mână, fără prea multe discursuri împopoțonate… un om căruia să îi pese, pe bune.
Vă urez, dragii mei, să aveți parte de acel om care să dea buzna chiar și atunci când sunteți prea osteniți ca să mai strigați după ajutor.
Acel om care dă năvală, și vă ia în brațe fără avertisment, și vă lasă fără suflare, dar cu lacrimi în ochi.
Sincer, nu cred că am nici un merit.
Așa sunt eu făcută, din aluat Supernova.
Iar de astă dată, slavă Domnului, nu i s-a părut nimănui că sar calul.
Amalia