Soferul unui Lamborghini, amendat pentru că a parcat ilegal, chiar în fața sediului Poliției, a contestat amenda în instanță, iar judecatorul a transformat amenda în avertisment, considerând că sancțiunea de 870 de lei e prea dură.
Potrivit adevarul.ro, în 1 august 2020, soferul cu Lamborghini a mers la Poliția din Lugoj, județul Timis, pentru a-si recupera documentele care i-au fost ridicate pentru verificări, cu ocazia unei opriri in trafic. Ajuns în fata sediului Poliției, soferul si-a parcat Lamborghini-ul pe locurile dedicate masinilor MAI.
Potrivit sursei amintite, într-un proces deschis la Judecatoria Lugoj, bărbatul a arătat că un agent care se afla în fața unității de poliție, i-a solicitat să mute autoturismul, întrucât se afla pe o parcare rezervată autoturismelor MAI.
Soferul a mai arătat că desi „i-a explicat agentului motivul pentru care se afla în acel loc, urmând a-l părăsi, după recuperarea documentelor personale, acesta a considerat că nu a respectat indicațiile date si a procedat la sancționarea sa”.
În urma procesului, mai arată adevarul.ro. judecătorul a arătat că fapta pentru care soferul a fost amendat e reală, dar amenda de 870 de lei e prea dură, astfel că amenda a fost înlocuită cu avertisment.
***
Legea este bună si utilă doar dacă este si aplicată în mod proportional, nu? Mai că l-as lua de bărbat pe Judecătorul acela… ce tupeu splendid pe el!
***
Un bărbat din Zărnesti a fost amendat de polițisti cu 1.740 de lei pentru că a circulat cu bicicleta, desi „timpul era nefavorabil, ningea abundent si carosabilul era acoperit cu zapada„, iar bărbatul nu purta vestă reflectorizantă.
Bărbatul a contestat amenda în instanța, arătând că este încadrat în grad de handicap, iar din acest motiv circulația pe bicicletă este indispensabilă pentru el.
Judecătorul s-a arătat îngăduitor cu biciclistul si a transformat amenda în avertisment arătând că „sancțiunea aplicată în cauza respecta limitele legale, dar instanța constată că sancțiunea amenzii apare ca fiind disproporționată față de pericolul social concret al faptei”.
***
Încă un judecator care bifează căsuțele din formularul meu… Oameni cu scaun la cap! Care încă mai judecă… mazeltov! Orice victorie împotriva sistemului, oricât de mică ar fi ea, mă înveseleste sincer… parcă vine iar Anul Nou, dar cu focuri de artificii de data asta!
Ce bine este să ai o lege pe care să te bizui atunci când iei decizii, nu? Parcă esti mai credibil… Dar ce te faci când deciziile tale nu se bizuie pe absolut nici un act normativ desi afectează libertăți fundamentale, consfințite prin Constituție? Să vă pun una si în italiană? Cu (mare) plăcere!
La sentenza „bomba” sui Dpcm di Conte: „Sono illegittimi e incostituzionali”
Secondo il Tribunale di Roma i decreti che limitano le nostre libertà sono „viziati da molteplici profili di illegittimità”: per questo sono „caducabili”, cioè da annullare
Il governo sta agendo fuori dalle norme dello Stato democratico e sta dunque limitando le nostre libertà violando le leggi? Nel mirino delle polemiche sono finiti nuovamente i Dpcm partoriti dal premier Giuseppe Conte, che da marzo sta modificando le abitudini di vita degli italiani per tentare di limitare la diffusione del Coronavirus.
Restrizioni, lockdown e coprifuoco. Eppure, stando allo studio del 18 dicembre della Johns Hopkins University, dai dati emerge che l’Italia è il Paese al mondo con la più alta mortalità da Coronavirus ogni 100mila abitanti: 111,23 decessi ogni 100mila abitanti; seguono la Spagna (104,39), il Regno Unito (99,49) e gli Stati Uniti (94,97). Evidentemente i decreti del presidente del Consiglio sono serviti pure a poco.
Comunque c’è una sentenza „bomba” del Tribunale di Roma, chiamato a esprimersi su un contenzioso in cui è finito un esercizio commerciale da sfrattare per morosità a causa del mancato pagamento canoni per la chiusura imposta dai divieti nell’ambito dell’emergenza Coronavirus. Il giudice è arrivato alla conclusione che i Dpcm „siano viziati da violazioni per difetto di motivazione” e „da molteplici profili di illegittimità„. Pertanto, in quanto tali, risultano essere „caducabili„. Ovvero non producono effetti reali e concreti dal punto di vista giurisprudenziale, sono da annullare. I decreti con cui è intervenuto il governo non sono „di natura normativa” ma hanno „natura amministrativa„. Quindi dovrebbero fare riferimento a una legge già esistente.
Le violazioni dei Dpcm
Il tribunale civile di Roma cita „tutti i Presidenti Emeriti della Corte Costituzionale, Baldassarre, Marini, Cassese„. Inoltre viene spiegato che non vi è alcuna legge ordinaria „che attribuisce il potere al Consiglio dei ministri di dichiarare lo stato di emergenza per rischio sanitario„. Dunque i Dpcm sono incostituzionali? Si legge che „hanno imposto una rinnovazione della limitazione dei diritti di libertà„. Invece avrebbero richiesto „un ulteriore passaggio in Parlamento diverso” rispetto a quello che si è avuto per la conversione del decreto Io resto a casa e del Cura Italia. „Si tratta pertanto di provvedimenti contrastanti con gli articoli che vanno dal 13 al 22 della Costituzione e con la disciplina dell’art 77 Cost., come rilevato da autorevole dottrina costituzionale„, viene aggiunto.
Per essere validi i Dpcm, come atti amministrativi, devono essere motivati ai sensi dell’articolo 3 della legge 241/1990. Alla base di ogni decisione è sempre stato citato il Comitato tecnico-scientifico, le cui analisi – spiega il giudice – sono state riservate per diverso tempo e sono state rese pubbliche solamente a ridosso delle scadenze dei Dpcm stessi: „Ritardo tale da non consentire l’attivazione di una tutela giurisdizionale„.
Il Dpcm resta un atto amministrativo che non può restringere le libertà fondamentali, anche se a „legittimarlo” è un atto che invece ha forza di legge; la parte che non lo impugna diventa causa delle conseguenze negative sulla piena fruibilità dell’immobile. Insomma, il giudice condivide „l’autorevole dottrina costituzionale” secondo cui è contrario alla Costituzione prevedere norme che limitano i diritti fondamentali della persona mediante decreti della Presidenza del Consiglio dei ministri. Come riportato da Italia Oggi, il primo decreto legge che ha „legittimato” il Dpcm si limitava a contenere un’elencazione a titolo d’esempio e consentiva così l’adozione di atti innominati, non stabilendo però alcuna modalità di esercizio dei poteri.
***
#rebelforever