Astăzi este ziua mea. În sine, nu e mare lucru. Atâta doar că împlinesc 50 de ani și asta schimbă tot. O viață de om pe care mi-o reamintiți frânturi, voi… cei care mi-ați urat “La mulți ani!”.
Prima iubire, în care credeam cu toată ființa. Plină de pasiune și de lipsă de iubire. Mi-am adus aminte fragmente. Când am primit mesajul tău la miezul nopții și un minut. Sper că m-ai iertat.
Iubirea de apoi. Vestită în haine de înțelepciune. Încrezătoare, deci fragilă. Mi-am adus aminte cioburi. Când m-ai sunat spunându-mi că ai vrea să îmi auzi vocea mai des. Știu că m-ai iertat.
Departe de mine gândul unui pomelnic de cuceriri. Am iubit mult. Brel cânta în franceză «aimer… même trop, même mal». Așa și eu.
Amintirile mele, fragmentele și cioburile de sentimente vraiște, pasiunea și stingerea ei, promisiunile fierbinți și neîndeplinirea lor, speranțele și eterna lor deșertăciune, regretele și seninătatea de mai apoi… n-ar fi existat nicicând fără voi.
Fără dragostea voastră.
Am 50 de ani și un milion de amintiri. Cu voi.
Amalia