Cineva mi-a scris un mail, ca să mă întrebe de ce nu mai scriu nimic pe blog?
Întrebare foarte pertinentă, multumesc pentru ea, dar oarecum sifonată, nu?
Nescris avea de la începuturi și până nu demult… un rost, o chemare, o menire.
Știam de ce scriu și cui anume scriu.
Era lin-cristalin, curgea de la sine, uneori învolburat.
Cum cânta Piaf: „tu me fais tourner la tête…”
Între timp, Dunărea fiind un fluviu curgător destul de tulbure… s-au schimbat multe.
Unii s-au dat curajos/precaut (bifați pătrățica inutilă) la fund și mai vin sporadic și subacvatic să verifice dacă vreo nouă odă le mai este închinată… nu de alta, dar ca să și-o trimită pe Whatsapp, spre delectare ulterioară.
Alții chiar au reminder activat în telefon și – din Irlanda spre exemplu – vizitează ceasornic Nescris o dată la două zile, pot detalia exact statistica de trafic.
O parte au fost luați de valul vieții – Covidic sau nu – parcă mai contează?
Că duce săracu’ virus Covid multe și mărunte, care nu sunt ale lui… Are spate, cum ar veni!
Ar veni așa un fel de: „în numele Tatălui, al Fiului, al Sf Covid, amin!”
Fiecare proiectează covidic ce îl doare, ce nu e uns la balamale, ce îl sperie de moarte și ce îl liniștește într-un târziu.
Adevărul e că și vaccinul ăsta, pentru mulți, e un fel de suzetă, calmează spiritele, scade tensiunea…
Până nu demult, când mă întâlneam cu o cunoștință pe care nu o mai văzusem demult, ne salutam politicos și amabil astfel:
– Salut, ce mai faci?
În ziua de azi, am dreptul la un:
-Salut, sunt vaccinat(ă)…
Știți ce-mi vine să răspund?
– Nimeni nu e perfect!
Pe bune… Sau dacă nu:
– Serios? eu sunt masturbată…
Pentru că este exact același nivel de indecență.
Faci ce vrei cu viața ta, cu integritatea ta corporală, nu e treaba mea!
Doar atât te rog: nu veni la mine să te plângi după…
Na, că m-a luat valul complotist…
Nici nu vă mai pun articolele despre cât de nocivă e așa-zisa „proteină” Spike, pentru că oricum nu le citiți.
Deci, spuneam, ca să răspund la întrebare „de ce nu mai scriu pe blog„?
O iau pe puncte, ca la prezentările oficiale PowerPoint:
- subiectul despre care aș vrea eu să scriu este… ca un serial de succes pe Netflix, suspendat aiurea, din orgoliu prost plasat, din timiditate neasumată, din neînțelegeri copilărești, de puștani retardați, rămași la 16ani, vârstă emoțională…
- dacă vă scriu despre alt subiect dar în mod sincer, exact ce gândesc, vă cutremurați – în cel mai bun caz, ceea ce ar dovedi o compatibilitate splendidă – sau vă supărați – deși nu spuneți nimic, pentru că aveți 7 ani de-acasă – răstălmăciți totuși, pentru că nu e politețe sadea, ci e doar nedorința/-putința de a dezbate în contradictoriu sau de accepta un punct de vedere nici mai bun, nici mai rău, ci diferit. Cum? ok… acord o circumstanță atenuantă: e drept că trăim într-o societate care tolerează libertatea de gândire, doar dacă ești de acord cu opinia dominantă. Eu personal, nu am fost programată genetic pentru curentul dominant, probabil sunt un fel de rebut. Cei care sunt în căutarea unanimității „intelectuale”, regret dezamăgirea pe care v-o provoc … dar nu-i bai, mergeți și citiți Pravda-LeMonde, scrie acolo cum e mai bine să gândiți, estetic presărat cu multe subjonctive pretins literare.
- iar dacă într-adevăr vă este mega-dor de-o postare, atunci ziceți ce subiect v-ar interesa și vă scriu à la carte. Despre filme care mi-au plăcut? Cărți subversive pe care le citesc? Shopping-versiune-sport-extrem-mai-ales-că-vin-reducerile, btw… am descoperit un nou „parfumeur”? Cosmetice hyper-scumpe, de oferit (sau nu) iubitelor? Călătorii nu prea, deocamdată… dar voi merge curând în… Irlanda cu fiul meu, pentru un concurs de golf.
Orice ați alege, nu garantez că va fi o postare neapărat consensuală în ciuda inocenței subiectelor, dar măcar va fi un punct de vedere mai original, garantat cu ștampila “Amalia a zis”…
Sau nu.
Sper că am răspuns la întrebare.
Ah, Doamne… celor vaccinați, v-aș șopti în încheiere fraza aia șablonată, pe care o tot repet ca un papagal savant, cum că aștept cu nerăbdare reacția voastră (nu neapărat adversă) și că îmi doresc un schimb de idei fructuos, care să ne permită să fim parte a soluției și nu….
bla-bla-bla!
Amalia