My darling,

Mi-a rămas gândul la ce mi-ai spus de curând.
Că ai vrea să te retragi undeva într-un sat de pescari pe insula Creta.
Și imaginația mea a luat-o haihui, printre măslini.

O căsuță albă, dată cu var, mică, pe vârful unui deal și cu o potecă îngustă ce coboară sinuos spre mare.
Te-aș urmări din priviri, în fiecare dimineață, plecând la întâlnirea matinală cu pescarii din sat, cu care te-ai împrietenit și care te așteaptă înainte de a ieși în larg.
Până să te întorci, aș lenevi goală pe terasă, sub o pălărie de pai imensă.
Mai rău ca o pisică burgheză, pe care nici măcar un șoricel speriat n-ar convinge-o să renunțe la dolce vita.
Spre prânz, aș pregăti o salată frumoasă, în care aș amesteca, dulce și acrișor, fructe și legume proaspete, semințe de susan, brânză și stafide, cu un firicel de ulei de măsline. Și cu o felie groasă de pâine pufoasă.
Abia terminată salata, aș simți cum sosești felin pe vârfuri și mă iei în brațe și îmi susuri la ureche “se agapó”.
Și te-aș iubi atunci, imediat, cu toată sarea mării pe tine.
Te-aș privi în ochi, fără să clipesc, și am respira împreună in out, in out... acordați precum două viori.
Și am mânca apoi, la umbră pe terasă. Ascultând muzică.
Tu povestindu-mi pescarii și năvoadele. Apoi aș face o cafea neagră, fără zahăr, pe care ți-aș aduce-o fierbinte la masa ta de lucru.
Citind o carte, aș aștepta cuminte să treacă ora aceea sfântă de la amiază în care tu scrii.
Și m-ai surprinde, venind să mă prinzi în brațe nerăbdător, ochi flămânzi și mâini neastâmpărate, fierbinte-doritor, cu o dorință nouă.
Iar mai pe seară, am merge într-o plimbare pe plajă.
Ne-am întâlni apoi cu prietenii noștri la acel mic café din sat, am cina cu ei și am lega fiecare conversații diferite, separate, cu oameni simpli și frumoși.
Și te-aș căuta discret din priviri, doar ca să-ți dau de știre cât de fericită sunt.

Da, cred că mi-ar plăcea.

Amalia