My darling,

Ne putem învârti în jurul subiectului oricât am dori, însă adevărul este că tu mă eviți, iar eu mă străduiesc să nu o iau razna.
Tu revii sporadic pentru că ești politicos sau fals detașat, iar eu…
Eu, neavând altă idee mai bună, îți citesc si înregistrez, bucată cu bucată, cartea mea preferată: Parfumul a lui Suskind.

N-am făcut niciodată asta, pentru nimeni.
Înregistrez cartea ca un audiobook, doar că e vocea mea.
Sunt greșeli, uneori respir prea adânc, uneori mă bâlbâi, dar accept că nu poate fi perfect.
Habar nu am cum se face, așa că improvizez fără teamă, căci e pentru tine.

Îți trimit înregistrările pe Whatsapp, câte 2 episoade pe zi, sunt 51 în total.
Pare-se ai ascultat și ți-a plăcut.
Cel puțin primele două, apoi… nu mai știu.

Refuz să cred ceva anume.
Dar, fiindcă mă știi prea bine, e adevărat că pun mereu răul înainte.
Îl întorc așa ca o armă împotriva lui, care să-l dizolve chiar înainte de a se materializa.

Aș vrea să îți pot spune ce mă frământă, dar nu e loc de discuții pare-se.
Ești ocupat. Ești prins.
Și încerc sa mă încred singură în toate scuzele pe care ți le găsesc.

Dar doare.
Poate ai hotărât ceva ce ar trebui să știu și eu?
În orice caz, eu am luat o hotărâre…

Amalia

Ceva de comentat?