My darling,
E frig.
E frig aici la Bruxelles, viscolește un fel de lapoviță amestecată uneori cu grindină.
Mi-e frig.
Și de trei zile, nu mai știu nimic despre tine.
Și mă încred, naiv poate, în cuvântul tău: “suntem prieteni, asta e important! … atât pot oferi la acest moment…”
Adevărul este că din toate cuvintele tale, eu prefer acele puncte-puncte.
Sunt mai prietenoase.
Sună mai veridic.
Mai autentic.
Până și fiica mea de 12 ani a priceput că nu suntem doar prieteni.
Iar “la acest moment” mai avem 9 zile până ne vom revedea, după mai bine de 30 de ani.
În 9 martie, va fi lună plină.
Mercur nu va mai fi retrograd.
Și după o absență de exact 10 ani, voi veni din nou în România, un week-end fulger.
Mă rog… multe vor depinde de acest enervant coronavirus.
Aici, se pare că vor închide școlile.
Deși nu e nimeni bolnav.
Până la închiderea frontierelor, mai e doar un pas.
Știi ce am făcut astăzi, timp de aproape 2 ore la rând?
Am fotocopiat, pagină cu pagină, toate scrisorile tale, pe coli nuanță sepia și caramel.
Bacău: 19 aprilie 1988 – 15 iunie 1990.
Bruxelles: 24 octombrie 1994 – 7 octombrie 1995.
Ideea fiind (suflată în mod inspirat și iscusit de minunata mea soră) să le transform într-o “culegere” pe care să ți-o dăruiesc atunci când ne vom vedea.
Mă gândisem să îți aduc parfumul Méchant loup by L’artisan parfumeur, pe care îl comandasem gravat.
Nu cred că vei putea să îl porți… imposibil, gravat fiind, să îl duci acasă.
Chiar dacă îl vei păstra la birou… e riscant să te parfumezi cu el.
Știindu-te gourmand, și eu venind de la Bruxelles, m-am gândit să îți aduc faimoasele praline belgiene de ciocolată… și cum nu știu care ți-ar plăcea mai mult, aș lua și Godiva, și Neuhaus, și Marcolini, ca să fiu sigură.
Cam clasic, mult prea “prietenos”.
Însă… datorită unui suflet splendid, care mă suportă cu toate defectele mele (mari și multe)… sunt sigură că dincolo de douceurs et gourmandises… vei fi încântat să te regăsești, așa cum erai acum mai bine de 30 de ani.
Naked soul, în scrierile și poemele tale.
Doar ți-am repetat mereu “to me, you will always be naked”.
Amalia

Ceva de comentat?