My darling,
Astăzi este o zi tristă.
Mi-am petrecut dimineața în mod leneș, deconectat, așteptam sa sosească niște colete.
Mi-am zis, până sosesc, hai sa dau cu aspiratorul în mașină, ca să mă duc mai tărziu la carwash.
Și exact asta am și făcut, temeinic.
Ba chiar am și spălat geamurile interior, mi se părea mie că nu erau destul de curate.
În jur de 11h15 au sosit simultan cele două colete.
Am plecat apoi să spăl mașina la acel carwash chic nu departe.
După care, fiindcă tot eram în cartierul Vert Chasseur îmi zic… hai să dau o tură și prin magazine.
Și bine am făcut, am găsit lucruri splendide, un cașmir nuanță caramel și mătase neagră cu dantelă.
Frissons garantis.
Abia când am ajuns înapoi acasă am vazut mailul de la șefa noastră.
S-a sinucis E. colega noastră.
“Și-a pus capăt zilelor și nu a mai putut fi salvată.”
E. colega noastră… azi dimineață.
În timp ce eu dădeam cu aspiratorul în mașină…
Există oare ceva mai absurd decât atât?
Ceva mai ireal?
Dintr-odată, dacă îmi vei răspunde sau nu la scrisoarea pe care nu îndrăznesc încă să ți-o trimit… pare fleac.
Deși nu dorm de câteva nopți din cauza aceasta.
Dar este fleac, e nimic, e apă de ploaie… pe lângă atâta suferință și atăta singurătate.
Dintr-odată, dimensiunile sentimentelor se schimbă radical.
Ceea ce părea imens, profund, dureros… pierde din intensitate.
Pălește pe lângă forța pe care trebuie să o aibă un astfel de suflet oropsit de viață pentru a pune definitiv capăt revoltei indicibile de a nu aparține.
Spuneai cândva într-o scrisoare Draga mea, sunt singur deși nu-s.
Cu toții suntem singuri.
Fiecare dintre noi.
Te las, mă duc să ascult încă o dată căntecul lui Mano Solo, Le monde entier.
Moi j’avais pour toi des rêves plein d’entrain
Qui finissaient pas au cimetière pantin
Même si moi aussi j’ai une folle envie
De dire « va te faire foutre la vie! »
Mais tu vois? Il me reste encore une bonne droite
Et je ne l’ai pas encore collée
Dans la gueule du monde entier, du monde entier…
Amalia