My darling,
Spuneai “nu am alungat pe nimeni din viața mea și nu știu cum se face”.
Îți răspundeam “spui, spre exemplu, nu te vreau”.
Alungă-mă și ești un om liber, scapi de mine.
Ca de o tumoare eliminată la rece, chirurgical. În locul ei rămâne mereu un gol.
Precum un membru amputat care încă mai doare.
Adio scrisori.
Adio verbe fierbinți.
Adio unghere tainice ale sufletului.
Alungă-mă.
But do it right, do it the hard way. Like a man.
De bună voie și nesilit de nimeni.
În deplinătatea facultăților mintale.
Cu mâna pe inimă.
Verde în față, răspicat.
Alungă-mă.
Ca să știm una și bună.
Odată pentru totdeauna.
Să retezăm copacul acesta de dorințe nelucide și de pofte trupești.
Oricum nu înflorește a iubire adevărată nicicând.
Sec și necruțător, de la rădăcină. Crește de capul lui de 30 de ani.
Să îl auzim cum scrâșnește din toate inelele sale și cum se prăvale, lăsând în urmă un gol, de la pământ până la cer.
Alungă-mă.
Alungă-mă și, te rog, fă-o așa cum scrie la carte.
Cu subiect și predicat.
După toate regulile artei.
Fără cale de întoarcere.
Alungă-mă și atunci în sfârșit aflăm.
Cine eram eu.
Cine erai tu.
Cine eram noi.
Amalia