Sunt în continuare în deșert, aciuată vremelnic sub un cort berber și ghemuită laolaltă cu ceilalți rătăciți în jurul focului.
Mi-e relativ bine. Deocamdată, mai bine decât aș fi crezut. Dar încă nu mi-am găsit Nordul.
Ascultăm cu toții poveștile unui conteur, bem ceai fierbinte de mentă prea îndulcit cu miere și ne păzim de scorpioni.
Cer unui drumeț, ce va pleca de îndată cu o ultimă caravană a săptămânii, să vă aducă acest mesaj.
Nu vi-l strig, doar vi-l șoptesc.
În speranța că sunteți bine, cu toții, vă îmbrățișez,

Ceva de comentat?