My darling,
Așa cum era de așteptat, a urmat inevitabilul duș rece.
Sub care îmi aminteai tandru dar răspicat că nu suntem decât prieteni, că atât poți oferi la acest moment și că nu poți să îți permiți fantezii cu mine.
Și că știu bine…
Da, prea bine chiar.
Mult prea bine, dar mintea mea tot se mai aventurează curajos printre scăpări și scăpărări…
Între noi, totul e atât de firesc, te știu de-o viață și… uit distanța.
Uit realitatea.
E de ajuns să pun muzică, Tourbillon, cântat de Soha și să dansez bis repetita cu tine în gând, always.
„Tout est tellement plus beau entre tes bras…”
Dar, da… ai perfectă dreptate.
Și cu puțină răbdare, fixez din nou termostatul pe „just friends, just a coffee”.
Observ totuși că în acest carusel de vreme ba furtunoasă, ba însorită, în fond tu mă înveți disciplina și răbdarea.
Antinomic pentru o Supernova.
O contradicție în termeni.
Dar mă bucur să merg din nou la școală, mai ales dacă urmez cursuri cu un profesor atât de binevoitor și iscusit.
Amalia