My darling,
Ieri dimineață aveam întâlnire cu Victor.
El vine la Bruxelles doar de două ori pe an, ne vedem și petrecem 2h împreună.
Stai, dar tu nu știi cine este Victor…
Este un kinetoterapeut super-tare, din Chișinău, care îmi știe fiecare mușchi, lucrează la corpul meu cam de vreo trei ani și a văzut treptat evoluția.
Are niște degete ca niște căngi de fier, când și-a pus în gând să ajungă la nu știu care mușchi în profunzime… strângi din dinți, te agăți de masă, închizi ochii și te rogi la Dzeu să îl găsească repede, ca să scapi cu viață.
Pe masa lui de masaj, imposibil să ațipești.
Mai mult decât atât, îți explică științific, pas cu pas ce anume face și de ce.
Nici măcar nu ai cum să contești, pe cât e de iscusit în a-ți prezenta pastila amară cu un zâmbet până la urechi.
Iar tu, o înghiți cu bucurie.
Ieri a lucrat în principal la bazinul meu, care e decalat.
În poziție verticală, relaxat, plasez mereu un picior un pic mai în față. Așezată pe marginea mesei, am mereu un genunchi mai în față.
Deci undeva e un dezechilibru ce trebuie corectat.
Gândește-te la un lucru “simplu”, o operație destul de banală, precum o cezariană… chiar și atunci când a fost realizată după toate regulile artei, poate lăsa și alte urme, dincolo de cicatrice. O întărire a țesuturilor, o rigiditate, o deplasare, etc.
Am plecat de la cabinetul lui transformată în marshmallow.
Cu o nouă întrevedere fixată în iulie și cu o rețetă pe care scrie:
1 amant, 3x/săptămână, chiar mai mult, la nevoie.
Ceea ce, evident m-a dus cu gândul la acel film splendid, intitulat L’amant (1992).
Acțiunea se petrece în Indochina, anii 30, o franțuzoiacă de 15 ani și jumătate locuiește aproape de Saigon cu familia sa și pe bacul ce traversează fluviul Mekong, pentru a se întoarce înapoi la pensionat, face cunoștință cu un bărbat de vreo 36 de ani, foarte elegant, vizibil bogat, chinez.
În perioada aceasta de carantină, e momentul perfect pentru a (re)vedea această capodoperă a genului „dramă erotică”:
Ca să te conving:
  • vocea off, care povestește, e vocea celebrei actrițe Jeanne Moreau, inimitabilă, inconfundabilă… numai gândul la vocea ei și am fiori. Anecdotă: la momentul filmărilor, Jeanne Moreau era certată cu prietena ei Marguerite Yourcenar, și având în vedere polemica pe marginea scenariului care nu ar fi respectat aidoma dorințele complicate ale romancierei, Jeanne a acceptat sa își împrumute vocea, numai pentru a o enerva.
  • actrița care interpretează tânara fată este superba Jane March, de o prospețime si o senzualitate absolut fenomenale. Din păcate nu a reușit să confirme ulterior, deși a avut o oarecare carieră de actriță („Color of Night”, alături de Bruce Willis) și de top-model.
  • realizatorul este Jean-Jacques Annaud (Le nom de la Rose, L’ours, Sept ans au Tibet, etc) iar povestea ecranizată se inspiră din romanul autobiografic omonim, scris de Marguerite Yourcenar târziu, la vărsta de 70 de ani și pentru care i s-a decernat Premiul Goncourt în 1984. Scriitoarea a colaborat inițial cu realizatorul, însă la final și-a retras susținerea chiar înainte de apariția filmului în cinematografe. În ciuda acestui fapt, succesul în săli a fost imens, incontestabil, numai în Franța au fost 3 milioane de spectatori.
În fond, filmul poveștește o dorință pură, înconjurată și îngreunată de o mie alte considerente, printre care chestiunea rasială, colonialismul, sărăcia… Povestește o inițiere și un catharsis.
Abia aștept să îmi spui dacă ți-a plăcut.
Amalia

Ceva de comentat?