La tine în brațe, pe vremuri, o cetate era.
Și asediul său îmi doream să dureze etern,
fiindcă doar la tine în brațe soarele răsărea.
În vuiet metalic de tren, versuri reușeam să aștern.
În cuvintele tale, pe vremuri, era vară.
Zâmbete-nfloreau precum trandafiri
Cuvinte fără țepi, priviri fără durere-amară…
Iubire fără cuvinte. Dorință din priviri.
În depărtarea de tine, știu că pe vremuri
Mai aproape eram de paradisul pierdut,
O mână să fi-ntins și tu să te cutremuri
De-atâta gol de aer, într-un singur sărut.
Iar într-o altă viață noroc de vom avea,
din nou ne vom dori. Și ne vom despărți.
Suflete vraiște, aninate de aceeași stea,
Pierdute în puzderia de feluri de-a iubi.

Cu încredere, că nu mușcă!

Medie 4 / 5. Aventurieri: 1