Bun, a trecut și ziua asta, la voi este 1 minut după miezul nopții…
48 de primăveri, care în mintea mea sunt de fapt 24.
Sprințară și zburdalnică, precum mă știți dintotdeauna.
Victor, masseur-ul meu, spunea recent că mă ascund după zâmbete imense…
Victor știe multe, dar nu le știe chiar pe toate, nu?
Așa că, sincer, azi mai mult decât oricând, sunt super fericită dintr-un milion de motive, toate absolut întemeiate.
Fiul meu mi-a promis un eagle (ask Google) în competiția de golf pe care o juca azi.
Era a 3-a zi de competiție, deci era finala…
El are doar 15 ani și se alinia la start cu unii care au 30.
La crème de la crème…
Și când El Koko promite ceva, poți fi sigur că it’s a done deal!
Primit un cadou surpriză, neașteptat de frumos și gustos…
Sună la ușă un nene și îmi înmânează pe fugă ditamai coletul…
Replichez ferm nedumerită, așa cum știu eu mai bine:
– Dar nu am comandat nimic!
Zâmbește misterios și întreabă:
– E numele dvs?
– Da…
– E adresa dvs?
– Da…
– Atunci este pentru dvs!
Elémentaire, mon cher Watson! Mai zi ceva dacă mai poți…
Mă întorc spășită și ușor dez-Leu-nată în casă, desfac cutia împreună cu fiica mea și constatăm că e plină de bunătăți înăuntru.
Nu că am fi obsedate de siluetă… că nu suntem…
Mă rog, cel puțin nu fiica mea, zeiță de aproape 13 ani!
Vă zic în franceză despre ce era vorba, sigur pricepeți…
„le coffret découverte de Pierre Marcolini”
Și cu asta am spus tot, cei care nu s-au prins… sunați la Google.
Cum de la cine? Măi-măi-măi, dar ce curioși sunteți… De la Consigliere, evident!
Cei care vor să priceapă, aici mergeți și citiți tot (click-click-click):
Dis-de-dimineață, cu decalaj orar cu tot, sună telefonul, număr mascat, dacă tot e la modă chestia cu masca…
O voce tandră și neschimbată, aidoma celei din adolescență…
– “La mulți ani, draga mea!”.
Gloups, didn’t see that coming!
Emoționant și… hai să recunosc, frontal și pe șleau… flatteur.
Sunt unii bărbați care chiar rămân cu amprenta pe suflet, dar o și ascund din răsputeri, n-aș fi ghicit nici într-o mie de ani.
Un infinit de tandrețe între noi, răsturnat
Spre deosebire de alții, care… doar „parole, parole, parole”, de parcă eu aș fi Dalida, versiunea 2.0!
Dar lasă-lasă că pe aceștia i-am notat deja în carnetul de piele roșie… și pe cuvânt de onoare, nu e în avantajul lor. Deloc.
Foarte greu înscriu pe cineva acolo, durează mult până mă hotărăsc… dar și mai greu șterg un nume de pe listă.
Și, precizez, nu e vorba de lista VIP…
V-am speriat? Good!
Nimeni nu vrea să fie notat (mai-treacă-meargă) și subliniat  în carnetul meu de piele roșie.
Nu mă credeți, să vă arăt carnetul meu de studentă de la Moscova? Că de acolo mi se trage…
Just saying…
V-am zis ce cadou am primit de la soțul meu și de la puștime?
Un arbust întreg de iasomie, floarea mea preferată. Depășea cu mult din portbagaj, când l-au adus…
Iasomia e o floare delicată, nocturnă.
Așa, ca mine, nu?
Ziua se protejează de căldura soarelui, aproape că nu se simte deloc parfumul.
În schimb… noaptea, după miezul nopții… să te ferească Dzeu să te nimerești într-o grădină întreagă de iasomie, cum mi s-a întâmplat mie în Tunisia.
Te crezi direct în rai, ajuns cu bine la destinația supremă și te rogi neîncrezător să nu te dea nimeni afară, mai ales după ce ai gustat din acel extaz.
În toate casele în care am locuit până acum, am avut mereu arbuști de iasomie, strategic plantați nu departe de terasă, tocmai pentru acele seri de vară, când stai cu prietenii la taclale în jurul focului de tabără decorativ până seara târziu.
Invariabil, pe la 01h noaptea… aceeași exclamație:
– Doamne ce bine miroase! Ce floare e asta?
Am mai multe parfumuri de vară, toate foarte diferite, dar în două dintre ele, ingredientul principal e tocmai iasomia.
„Olène” de la Dyptique* și „A la nuit”, al lui Serge Lutens* (Maître Parfumeur pe care îl ador, deși vă avertizez, chiar nu e de nasul oricui).
Mai am și un alt parfum de la el care, după mine, e chintesența talentului său, dar vă povestesc despre el cu alt prilej.
Și nici nu mai aduc vorba de celelalte flacoane din sertarul magic din baie (în care mai dă iama fiica mea din când în când) și în care iasomia e doar unul dintre ingrediente, adesea ca și notă finală, suavă.
Happy birthday to me!
Amalia
* Te lămurești mai bine dacă dai click pe numele parfumului.
Și nu, nu e monetizat blogul, în caz de se întreba careva, în mod ab-soo-luut nevinovat.