Și doar v-am zis… parcă mâine-nu-i-poimâine și vă invit să redactați o compunere intitulată: “Cum mi-am petrecut vacanța”…
Na, poftim, dă buzna septembrie.
Cu drag v-aș fi întrebat: “ voi ce-ați făcut vara asta?”
Numai că mi-e rușine să pun o întrebare gen „Clickbait”… care vară?
Ați văzut cumva serialul pe Netflix?
Nu, nici eu, dar am auzit că e palpitant.
În schimb am văzut integral “Valeria” pentru că… evident, spaniola e splendidă, vocea off e sublimă, Victor e… Maxi Iglesias (numai prenumele “Maxi” îmi provoacă orgasm… cerebral) și pentru că… în serialul ăsta, sexul este real, nu e „50-tra-la-la”…
Și pentru că vreau să am niște prietene incredibile, fix precum Lola, Carmen și Nerea. De ce?
Mușchetărițele “mele” au fost luate de valul vieții…
Mati numa-numa își dă examenele finale ca să devină Profă Oficială de Yoga, busy-busy-busy.
După 2 tentative de sinucidere, Cath s-a reprofilat pe “bicicletă”, o pasiune care mă scoate din sărite, având în vedere fanatismul aferent!
Iar Theo… hmmm, don’t ask about Theo, e teren minat.
Cum de-am remarcat eu toate schimbările acestea imperceptibile? Simplu!
A fost ziua mea, am împlinit 49 de ani și m-au sunat să mă felicite doar foști amanți. Unii, de demult!
Cei care încă au sentimente, cei care au traversat “absolut tot” cu mine în gând, și… care sunt atât de siguri de alegerea lor, încât… și-au dat singuri un șut, au pus mâna pe telefon și au sunat! #cojones #respect
Fiica mea mă întreba nu demult ce fel de super-putere aș vrea să am, dacă aș putea alege…
Fără să ezit, am răspuns: “Equalizer” asemănător lui Denzel Wahington, dar mult-mult mai sexy!
Îmi pun o dorință pentru la anul, când împlinesc 50 de veri: să mă pot întoarce în timp și să “repar” absolut toate greșelile, sau și mai bine, să le preîntâmpin!
Să nu las absolut nici o urmă de tristețe, de regret, de durere…
De unde atâta melancolie? Păi, simplu!
Ieri am aflat că un prieten de-al nostru a murit în somn.
Urma să iasă la pensie la 1 octombrie.
A lucrat toată viața într-o bancă… și-a făcut a-2-a doză de vaccin acum 10 zile, deși era perfect sănătos.
În mod normal, cei care au deja 2 doze de vaccin ARNm sunt pronosticați cu doar 3-4 ani de speranță de viață… ghinion!
Luni dimineața (azi) urma să înceapă niște lucrări de renovare prin casă, mă gândesc cu jale și la bietul antreprenor…
Tatăl lui fusese unul din interpreții de la procesul de la Nuremberg!
Acolo unde s-a scris „Codul de la Nuremberg”, în caz de ați auzit.
Dacă nu, cei care au nivel juridic în engleză, citiți aici cum stă treaba în Toronto, pe la Poliție.
Interpret la procesul de la Nuremberg… unde nu erau cabine de interpretare, se fuma în sală, lumea se ridica și mergea des să vomite la wc, din cauza experimentelor fără consimțământ făcute de naziști…
Atunci era șocant, acum… Dacă te cheamă Macaron, cică e ok, pentru că ai lucrat pentru Banca Rothschild, care după cum se știe, este un organism pur caritativ. Ești imunizat, cum ar veni!
Interpret la procesul de la Nuremberg, adică mai greu de atât… nu există!
Mark… mamă englezoiacă sadea, trăită o viață aproape întreagă în Belgia, cu degetul mic regulamentar îndoit la ceai, și cu un accent british să îl tai cu drujba.
Când Natasha venise odată la Bruxelles, înainte să plecăm amândouă pentru un week-end la Paris… am organizat o seară memorabilă cu Mark. Poker și vodka!
Se poate mai bine de atât?
Mark era poet, în toate privințele! Scria în engleză, visa în ungurește, avea cetățenie nemțească, dar era amant à la française!
Ajungea la o petrecere și fii sigur că pleca de acolo cu cea mai frumoasă femeie la braț!
Avea un papagal imbatabil. Și… pare-se… era un amant desăvârșit! Nu știu, nu am testat, dar la câtă practică avea, cred și eu că era desăvârșit… repetiția fiind mama învățăturii, nu?
Mark avea totuși un defect… pasiunea jocurilor pe bani! Nu putea fi lăsat singur într-un cazinou. Câte seri am petrecut în cazinoul de la Namur sau de la Knokke… încă mai am jetoane!
Soțul meu și-a dat seama că îl cunoștea de 50 de ani… de când erau puști, mergeau la școală împreună…
Eu doar de 30, însă nu doare mai puțin…
Ideea fiind că diseară te culci pe stânga și nu ești sigur că te mai trezești pe dreapta…
Spuneți ce/cui aveți de spus, AZI.
O zi perfectă, în care respirați.
O zi nu neapărat însorită, dar cu soare în suflet.
O zi ca oricare alta, dar cu potențial maxim garantat.
Mâinele lui Mark nu (mai) există.
Plecați de la ideea că mâinele vostru nu există.
Asta simplifică multe și dă curaj cu nemiluita.
Eu (ca să fiu un exemplu demn de urmat) prefer să spun azi… ce aș putea spune mâine, sau nicicând:
“- Darling, îmi lipsești!”
Prefer să spun azi: “- Sunteți cei mai frumoși copii pe care i-aș fi putut visa vreodată”.
Prefer să spun azi: “- Am iubit mult, dar nu destul. Am iubit mult, dar anapoda…”
Altfel, ca să nu ne înecăm în filosofie existențială… cică albumul “Faith” al lui George Michael împlinește 37 de ani. Serios….
Până și Rolling Stones au pierdut o piatră albă și prețioasă pe drum…
Mâine mergem înapoi la serviciu.
Și à-propos… voi cum v-ați petrecut vacanța?
Amalia